38. Encarta vs. Wikipedia - cum au câștigat amatorii în fața unui gigant

Uneori banii nu rezolvă nimic nici la corporații

Azi îți povestesc despre un gigant care a mizat pe faptul că doar banii pot rezolva o problemă. Pe scurt, azi vorbim despre cum a pierdut Microsoft în fața unor amatori. Și nu doar că a pierdut, a fost dat uitării.

📍 Începuturile

În ‘93, Microsoft a făcut o mutare în care au investit masiv. Erau convinși că n-are cine să-i bată - aveau deja monopol cu sistemul de operare, suita Office era și ea tare pe poziții, ce putea să iasă prost?

S-au căutat de mărunțiș prin buzunare și au cumpărat drepturile de folosire pentru enciclopedia Funk & Wagnalls pentru doar 50 de milioane de dolari.

Apoi au angajat zeci de experți academici, editori și cercetători - echipe întregi dedicate verificării fiecărui fapt, fiecărei date, fiecărei surse. Au creat conținut multimedia care era SF pentru vremea aia: aveau video-uri, animații, joculețe. Erau convinși că o să iasă ceva extraordinar.

Și a ieșit ceva extraordinar - de scump: prețul inițial era $395 ($860 ajustat la inflație). Pentru ce? Pentru o enciclopedie digitală de care poate că ai auzit: Encarta.

🤫 Primul semn rău

Oamenii nu s-au înghesuit să cumpere Encarta din motive evidente. În plus, era un produs digital și, de banii ăia, puteau să-și cumpere enciclopedii tipărite.

Microsoft a redus rapid prețul la $99, doar-doar să miște vânzările. Problema e că, la prețul ăsta, era o gaură neagră - costurile de producție erau astronomice. Fiecare articol nou trebuia verificat de multiple echipe de experți, fiecare imagine trebuia licențiată. Era un întreg proces în care erau implicați sute de oameni.

📉 Al doilea semn: rupți de realitate

Ca să-ți faci o idee, fiecare actualizare trebuia planificată și bugetată cu 6-12 luni înainte. De ce? Pentru că fiecare actualizare însemna noi CD-uri produse și distribuite în toată lumea. Iar procesul de actualizare la Encarta era ca un tanc care încerca să facă slalom la viteză maximă printre bibelouri.

Chiar și pentru vremurile alea fără mult acces la calculatoare sau la net, Encarta tot se mișca execrabil. Citeai azi în ziar că un stat și-a câștigat independența, peste 2 luni îți cumpărai Encarta, iar statul ăla nici nu apărea pe harta lor.

Mașinăria lor birocratică avea și plusuri: toate informațiile erau suuuper verificate. Problema e că o bună parte din conținut, pe cât era corect, pe atât era de irelevant când ajungea la utilizatori. Iar pentru prețul bombastic pe care îl cereau, oamenii se așteptau să fie la zi cu toate informațiile.

În 2000 au mutat Encarta online, lucru care, teoretic, trebuia să simplifice întreg procesul. Dar ce să vezi, corporația a fost iar corporație și nimic nu se întâmpla fără un meeting și un meeting la meeting.

🙃 Competitorul improbabil

Internetul deja dădea idei și altora. Așa au apărut pe radar Jimbo Wales și Larry Sanger - doi programatori din State, care au lansat în 2000 Nupedia, o enciclopedie online scrisă de experți cu doctorat, la fel ca Encarta.

Cum crash-ul economic din 2000 a tăvălit orice companie cu produse online, Nupedia a închis taraba după 3 ani. Câte articole crezi că aveau scrise și publicate? 24. De ce? Din aceleași motive ca Encarta.

Daaar Jimbo avea niște înclinații mai liberale și i-a venit o idee aparent ridicolă: cum ar fi ca oricine să poată scrie sau să editeze articole? Fără experți plătiți, fără control strict, fără abonament sau costuri ascunse. Larry a zis că e rețeta perfectă pentru dezastru, așa că a ieșit din proiect.

Jimbo nu era total în pom. Vezi tu, cei doi creaseră deja Wikipedia în 2001, dar rolul ei era altul. Inițial era un forum unde se propuneau subiecte pentru Nupedia, unde oricine putea propune și edita idei. În cei 2 ani, pe Wikipedia fuseseră generate 20.000 de articole.

Problema principală? Cine valida că un articol e corect și complet? Jimbo n-avea o soluție încă, dar urma să apară.

În timpul ăsta, Microsoft a râs de ei. Cum să concureze cu ei niște amatori fără un sistem de monetizare? Într-un studiu intern din 2002, experții Microsoft estimau că Wikipedia va eșua în maximum 2 ani din cauza lipsei de expertiză, a dezorganizării și a lipsei abonamentelor.

Dar au ratat ceva fundamental: în era internetului, viteza și adaptabilitatea urmau să bată perfecțiunea.

---

Dacă îți place ce citești, hai pe abonament, unde ai acces la varianta integrală a articolelor și la toaaată arhiva + resurse despre copywriting, branding și creativitate 🧠

E cât o cafea de specialitate/lună și vine cu o reducere simpatică de început de an. Iar din aprilie abonații anuali vor primi și cursul meu de storytelling prin care au trecut 150 de oameni.

Dacă nu-i momentul, no worries, mă bucur că ești aici oricum💜

---

💸 Cum au prins tracțiune amatorii

La început, Wikipedia părea mai mult un experiment hipiot, dar comunitatea a început să se auto-organizeze.

Voluntarii au creat reguli de editare, sisteme de verificare, procese de rezolvare a disputelor. Programatorii au dezvoltat instrumente care detectau vandalismul, extremismul și tracked changes.

În 2004, Wikipedia era un fenomen viral. Apăreau deja profesori universitari care editau articole în domeniile lor, experți în istorie, pasionați de științe. În timp ce Encarta avea o armată de experți plătiți și protocoale stricte, Wikipedia construia o comunitate globală de contributori care lucrau din pasiune.

😑 Cum a pierdut Microsoft în fața "amatorilor"

Encarta avea 62,000 de articole perfecte, verificate și răsverificate de experți, împachetate frumos, cu poze plătite și grafică aleasă cu grijă. Era destul oare?