18. A luat premiul Nobel și țeapă schimbând lumea
Citești acum de pe un ecran color și ai lumină în casă datorită unui singur om care în anii '90 a reușit imposibilul.
Azi schimb registrul. Dacă acum câteva luni am vorbit despre Invenții apărute din greșeală, azi vorbim despre un tip care a luminat industria electronică de unul singur.
Shuji Nakamura e motivul pentru care avem ecrane color la telefon, ceas, tv, mașină, you get the idea. Tot datorită lui avem becuri led în casă și pe stradă și în mall.
Povestea lui e pe cât de complicată tehnic, pe atât de tristă și nedreaptă. Pentru că a schimbat lumea, dar nu a primit ce merita.
📍 Context:
Becurile led există din '62 și au început să fie folosite la scară largă prin '70. Primul led a fost roșu pentru că (lungimea de undă mai lungă și ceva-ceva fizică și electronică) era cel mai ușor de creat. După el au urmat cel galben și cel verde. Dar la ledul albastru, și-au luat toți cercetătorii bluescreen.
Aproape 30 de ani, cei mai școliți fizicieni și electroniști nu i-au dat de cap. Albastru era atât de departe de roșu pe spectrul luminii, că nimic din trecut nu funcționa. Toshiba a pompat milioane în laboratorul de R&D fără niciun rezultat și nu erau singurii.
👉🏻 Back to our guy
În '88 Shuji a început să studieze ledul vieții. Lucra în Japonia la o companie mult mai mică decât Toshiba, dar avea un șef vizionar, care l-a lăsat să testeze din nou și din nou și din nou.
Știau amândoi că miza e uriașă - cine inventa primul ledul albastru, urma să facă miliarde. Așa că Shuji a forjat la maximum aparatul cu care încerca să construiască cristalul potrivit (care era cât un fir de păr) și să ii mai aplice și un coating atomic.
Dar nimic nu funcționa și nu reușea să creeze nici măcar cristalul de la care să pornească experimentele. Era cu trei pași în urma celorlalți și asta îl măcina.
🧭 Un pas mai departe (de casă)
Când a văzut că se învârte în cerc, Shuji a decis să se ducă pentru un an în State, la un laborator și mai avansat, unde lucra un fost coleg. Spera ca aparatura lor să poată produce ce avea el în minte: cristale perfecte, acoperite cu un strat de atomi din alte substanțe. Un fel de lasagna dar în nanometri.
Dar ce să vezi, el nu prea vorbea engleză și nici nu avea încă doctoratul luat, plus că voia să testeze o ipoteză pe care industria o considera dead end. Motiv pentru care și-a luat mare bullying de la snobii în halate cu 3 doctorate, care îl tratau ca pe ultimul om de la curățenie. Nu l-au lăsat să folosească aparatura nici în timpul zilei și nici măcar noaptea.
10 luni a stat și a montat la un reactor nou de care nu se ocupau snobii, că ei erau prea importanți. Ce nu știau ei e că alea 10 luni au alimentat furia în Shuji și a mai învățat și cum funcționează cel mai nou model de reactoro-roboto-diffuser-led-maker.
🔬 Înapoi acasă
Shuji s-a întors acasă în '89 și i-a cerut șefului să comande mașinăria pe care o asamblase el în State. Era o investiție riscantă, dar era singura lor șansă.
Până a venit comanda, a mers la conferințe și a descoperit că toată industria miza pe ZnSe ca fiind soluția pentru lumina albastră (n-o să încerc să traduc termeni chimici). În tot timpul ăsta, mai exista o variantă ipotetică (GaN), dar era mult mai complicat de obținut un cristal prefect din ea. Erau doar 2-3 rătăciți care o mai testau, în timp ce toată industria se bulucea ca o turmă de oi spre ZnSe.
Shuji s-a întors la noua jucărie și a început testele pe ipoteza 2. În primă fază nu că nu îi ieșea, nu reușea să creeze nici măcar cristalul, ce să mai vorbim despre stratul de atomi.
Așa că a demontat mașinăria și a reconstruit-o cu upgrades. Practic își tuna reactorul cu chestii făcute de el. Alea 10 luni de montat piese în Florida erau acum o resursă.
7 zile pe săptămână, 12 ore pe zi, doar asta a făcut: dimineața (de)monta la reactor, după amiaza testa să vadă ce iese. 18 luni a testat și re:testat cristalele folosind GaN, în timp ce restul industriei testa ZnSe și se dădea cu capul de pereți că nu merge. O parte dintre cercetători renunțaseră și considerau că aia e, albastru și mov nu o să avem în meniu.
Dar Shuji a continuat până într-o zi când a scos din reactor un cristal mult peste media măsurătorilor. Nu avea puterea necesară să lumineze albastru, dar era foaaarte aproape de punctul de cotitură.
😥 Viața bate becul
Fix după descoperirea lui Shuji, ownerul companiei s-a retras din funcție. Era bătrân și îi făcea loc ginerelui său care nu avea deloc apetit pentru risc și pentru investiții care nu aduceau profit.
N-a durat mult până a primit omul nostru scrisoare de la management să înceteze cu GaN, că ZnSe e viitorul. După 3 ani de muncă continuă, era prins în colț cu lumina stinsă.
Dar Shuji a ignorat scrisoarea și s-a întors la treabă. A muncit 12 ore pe zi, zi de zi, până în februarie '92, când, pe lângă teacul de scrisori și somații de la management, avea și primul led albastru pe care l-a prezentat la o conferință. E drept, lumina de 200 de ori mai slab decât ar fi trebuit, bătea un pic în mov, dar era primul led ALBASTRU.
🔵 Blue Evrika!
După ce a primit urale la conferință, s-a întors acasă unde a fost somat să vină cu un produs stabil sau va fi dat afară și toată munca lui va rămâne în proprietatea companiei.
Până la finalul lui '92, Shuji a rezolvat problema care dăduse fazan tuturor timp de 30 de ani. Singur, cu un reactor improvizat, fără sprijinul unei echipe de specialiști. Ledul lui avea fix lungimea de undă din manual și lumina de 100 de ori mai puternic decât orice alt led pseudo-albastru de pe piață.
Marii competitori și-au luat bluescreen când au aflat că o companie relativ mică a rezolvat problema cu un singur cercetător care a mai folosit și GaN în loc de ZnSe.
😓 Răsplata
Compania și-a multiplicat de 4 ori veniturile în următorii 10 ani și mai bine de 50% proveneau din leduri albastre. Dar corporația e corporație și face ce știe mai bine. Cât crezi că a primit Shuji? De la $2500/lună, a ajuns la $5000. Plus $180 pentru brevetul cu invenția lui.
Știi cât făcea compania direct din munca lui? $300 de milioane pe an. Asta înainte de 2010, acum vorbim de miliarde.
Dar Shuji era mai preocupat de muncă în primă fază. Atât de preocupat, că la 4 ani după cel albastru, a inventat și ledul alb. Ăla care ne atârnă tuturor acum din tavan.
💪 Revolta
În 2000, Shuji și-a băgat picioarele și s-a mutat în State, după divergențe repetate cu managementul. Dar crezi că a scăpat ușor? Nu. Cum s-a angajat la altă companie, his ex-employer l-a dat în judecată. Are you fockin kidding me, mate (citit cu accent de Tom Hardy).
Shuji, înfuriat, i-a dat în judecată pentru $20 de milioane pentru că nu a fost plătit proporțional cu veniturile pe care le-a generat. Tribunalul a zis "hold my hammer" și a pus compania să-i plătească nu 20, nu 30, nu 50, ci aproape 200 de milioane de dolari.
Dar corporația a făcut ce a știut mai bine. A făcut recurs și a ajuns să-l plătească doar 8 milioane. Crezi că s-a îmbogățit omul? De abia i-au ajuns banii pentru cheltuielile de judecată.
Asta e povestea lui Shuji Nakamura. Omul căruia ar trebui să-i mulțumim în fiecare noapte că nu dăm cu degetul mic de colțul patului și că putem vedea 4K pe un ecran cât palma. Omul care a luat premiul Nobel pentru fizică și care a contribuit la construcția unei industrii de 80 de miliarde de dolari.
📌 Ce mi-am luat eu din povestea lui:
Disciplina face diferența. Shuji nu avea nici bugetul, nici echipa, nici aparatura cea mai bună. Dar alea 18 luni de muncit 7 din 7 au contat mai mult decât toate resursele investite de alții.
Know your worth. $5000/lună nu e un salariu mic, dar când tu generezi 300 de milioane pe an, ar trebui să existe o corelație direct proporțională.
Ai încredere în intuiția și cunoștințele tale. Managementul poate să vină cu idei fără fundament, întrebarea e dacă faci ca ei doar pentru că trebuie sau îți asumi ce și cât știi și alegi să mergi pe drumul tău.
Inovația nu apare când toată lumea face același lucru în același fel. E drept că e riscant să mergi total contra curentului, dar uneori industriile au nevoie fix de un Shuji ca să avanseze.
🎁 Dacă ți-a plăcut ce ai citit, come to the purple side
Am lansat varianta de abonamente , prin care ai acces la toată arhiva și poți vota tema unui newsletter pe lună. Abonamentul lunar e cât o cafea cu lapte vegetal. Ce zici, dai o cafea pentru 4 povești re:creative pe lună?
👉🏻 Cu ce ai rămas din episodul de azi?
Pentru mine, Re:creativ e un proiect de suflet, la intersecția dintre lucrurile care mă pasionează și ideile care mi se par utile și pentru alții. Așa că zi-mi un lucru cu care ai rămas din episodul de azi.
Până data viitoare,
Zi cu răcoare pe cărare,
Andrei de la POARTA9